Noi inceputuri

Oras nou, oameni noi, drumuri noi, sperante noi, locuri noi…Totul e nou aici.

Nu mai sunt prietenii mei, parinti mei sau vechile sosele ale caror sens le stiam pe de rost. Aici nu e absolut nimic din ce cunosc. Nu mai sunt in centrul atentiei si pare ca nimeni nu vrea sa ma cunoasca. Aici sunt un nimeni pentru ceilalti.

In acest loc am reusit sa ma pierd de doua ori pana acum,  sa uit numele strazi pe care se afla locuinta mea, sa ma balbai cand ii spun taximetristului unde trebuie sa ajung, sa iau RATB-ul gresit, sa ma cert cu cativa dinre reprezentantii sexului masculin pe tema claxonatului, sa traversez pe culoarea rosie a semaforului pentru ca riscam sa pierd tramvaiul, dar asa am invatat sa ma descurc singura, sa imi gatesc, sa socializez, sa merg mandra, sa ma bucur de ce e frumos, sa zambesc mai mult oamenilor si sa ignor rautatile. Poate ca este un oras mare si plin de secrete ,dar sunt sigura ca Bucurestiul este orasul care ma va ajuta sa ma descopar, sa ma maturizez, sa scap de vechea eu si sa devin cineva demn de mandrie si de luat in seama.

Facultatea la care ma aflu deja mi-a deschis cateva porti, tot ce trebuie sa fac este sa explorez fiecare sansa ce mi se da si sa profit de cea mai mica oportunitate oferita.

Oamenilor de aici nu le pasa cu ce te imbraci sau daca iesi nemachiata din casa, poti sa iti plimbi cainele si in halat de baie. Ei au propriile lor probleme si nu mai stau sa iti judece tie aspectul exterior. Timpul este cel mai mare dusman al locuitorilor acestui oras. bucuresti

Nu mai sunt „fetita lui tati”, nu ma mai aflu in centrul atentiei, sunt o necunoscuta si detin multe secrete pentru cei ce ma inconjoara. Faptul ca ma aflu intr-un loc diferit imi ofera mai multa incredere in mine, nu mai sunt analizata, nu mai sunt certata si criticata pentru o greseala cat de mica. Imi iau proprile decizii fara sa afecteze pe nimeni. Sunt foarte aproape de a realiza ca nu totul tine de mine si ca lumea chiar nu se invarte in jurul meu. Devin o persoana mai putin egoista si mai iertatoare. Nu ma mai chinui sa am un ten perfect sau cele mai scumpe rochii, nu imi mai doresc cei mai frumosi pantofi cu toc si nici cele mai scumpe cadouri. Acum imi doresc doar sa ma schimb. Am renuntat sa ma cred „buricul pamantului” si incerc sa accept ca si altii au dreptul la atentie. Imi asum greselile fara a mai incerca sa dau vina pe altcineva. Acum stiu ce am de facut si stiu ca ma aflu in locul potrivit.

Vis implinit

received_1661013914160792.jpeg

sursa foto:pinterest

E vara, prea cald pentru o seara ce promitea multe, prea multe. Simteam ca noaptea asta va fi diferita, dar ignoram impulsul ce ma impingea spre distractie. Sunt imbracata intr-o pereche de bikini rosii si un maieu negru mulat pe corp, fara sutien. Ma indrept spre laptop, bag muzica si dau boxele la maxim. Ma cuprinde brusc un val de adrenalina, incep sa ma zbentui prin casa, simteam cum muzica imi curge prin vene, dansam dezordonat umpland camera de pasi vioi. Telefonul vibra amenintator pe masa. Raspund! Era Sebi. Cine e el? Un baiat cu ochii albastrii. Tuturor ne plac ochii albastrii, nu? Am oprit muzica, imi auzeam inima batand, aveam emotii. De ce ma emotionam cand vorbeam cu el? Oricum… raspund cu un abia soptit „alo?!”
-Hei, Deedee! Ai chef de o plimbare in seara asta?
Vocea lui imi confirma toate presimtirile dinainte.
-Da. Ai vreun plan? …Spun eu indiferenta.
-Pai ma gandeam sa mergem sa ne plimbam putin prin parc, e foarte cald sa stai in casa. Poate putem vorbi, si… eu stiu…
-E ok. Spune-mi cand sa fiu gata.
-Pe la 22:30, e ok asa? Vin eu sa te iau cu masina.
-Super! Imi dai beep si cobor.
-Ok. Bye.
Am inchis telefonul si am continuat sa zambesc. Parca eram o adolescenta. Ma uit din nou in oglinda, fata mea avea nevoie de reparatii urgente. Arunc hainele pe pat si zbor in dus, ma sapunesc repede, ma clatesc si ies rapid din baie. Ce bine se simtea dusul rece ce-mi racorise pielea. Umblam dezbraca prin casa, alergam dintr-o camera in alta sperand sa-mi gasesc rapid o rochita. Am gasit, rochia perfecta. Era de un albastru deschis, lunga,usor vaporoasa dar si sexy. Ma chinui sa imi repar fata gletuind-o cu putin fond de ten si ceva rimel. Imi iau sandalele cu talpa ortopedica si astept cuminte sa primesc apelul de la Sebi.

In scurt timp Sebi imi da mesaj: ” Hei, am ajuns. Te astept in fata blocului, bine?”. Nu-i raspund, si desi eram deja gata il fac sa ma astepte 5 minute. Ma purtam copilareste, stiu. Ce insemna de fapt asta? In fine… Imi iau cheile, banii si telefonul. Cu mana dreapta ridic usor de rochie sa nu ma impiedic de ea si ma chinui sa cobor scarile precum o diva. Nu a iesit prea bine asta, la etajul 2 deja ma impedicasem. Nu ma vazuse nimeni. Mi-am reluat atitudinea si mi-am continuat drumul. Ies din scara, dau drumul rochiei, zambesc si ma apropii de masina lui. Deschid usa masinii sa ma asez langa el, in fata. Ii zambesc strengareste si imi trecea prin minte dorinta arzatoare de a-l saruta. Mi-am alungat repede gandul. Ne-am sarutat reciproc pe obraz. Porneste masina, da drumul la „Help me lose my mind” si il rog sa dea putin  mai tare volumul. In capul meu erau imagini cu mine si el, saruturi aprinse, atingeri arzatoare, ma gandeam la sex. Wow, da, cred ca duceam putin lipsa. Am o varsta, nu am de ce sa ma inhib. Desi in masina era muzica se simtea totusi o liniste, una apasatoare. Era cazul sa iau atitudine. Dau muzica incet si il intreb unde mergem.
-Intr-un loc linistit, am chef de o plimbare lunga pe jos. E ok pentru tine?
In capul meu era numai „Da!” atata timp cat eram cu el totul era bine.
-Da, e ok. Esti bine? Il intreb. Pari usor abatut.
-Ce? Da! Sunt bine? M-am certat putin cu mama dar sunt ok.
Ma intristasem brusc, nu asa imi imaginasem seara asta.
-Hei, vrei sa ne luam si inghetata in timp ce ne plimbam? Te-ar inveselii putin.
A fost de acord. Ajungem in Parcul Tineretul (Bucuresti). Ne plimbam de-alungul lacului, era asa liniste. Felul in care lingea din acea inghetata ma ducea cu gandul la sex. Cred ca am totusi o problema cu asta.

Baiatul avea nevoie de sprijin moral si eu ma gandeam la nevoile mele. Urat din partea mea. Dar nu puteam sa ma abtin. M-am straduit sa imi alung astfel de ganduri. Ma holbam la el dandu-mi seama ca eu chiar il plac. Ca nu e orice fel de baiat daca imi face inima sa imi bata asa tare. Am ramas putin in spatele lui si l-am prins de brat. Cred ca am reusit sa-l sperii pentru ca l-am vazut tresarind. S-a intors uimit la mine fara sa spuna ceva. Eram serioasa. M-am apropiat de el si i-am spus ca daca are nevoie de mine sunt acolo pentru el, are un umar pe care sa planga. M-a luat de mana si ne-am asezat pe banca. Incepuse sa imi povesteasca despre probleme lui. Sincer, nu credeam ca un baiat asa frumos poate fi vreodata trist. Adica fetele umbla in jurul lui tot timpul si stiu asta pentru ca sunt putin geloasa si ii frecventez destul de des pagina de facebook. Sarind peste asta… l-am ascultat incercand sa ii dau cateva sfaturi, incercand sa-l sprijin. In timp ce eu ma straduiam sa fiu serioasa ma uit sfioasa la buzele lui ce sfidau tristetea. Il bufnea rasul si nu puteam intelege de ce. L-am intrebat daca am spus ceva gresit sau daca am ceva pe fata. Era adevarat ca fata mea ma lasase la greu in noaptea asta dar ce era sa fac? Radea si mai tare, nu stiam ce sa fac. Schimbarea lui brusca ma bulversase. Imi face semn sa ma uit in spatele meu. Era un cuplu, la fel de bezmetici ca mine si Sebi, ce se tachinau. Ea ii pusese inghetata pe nas facand vechea gluma cu „Uite ce ai pe camasa”? facandu-l sa se uite in jos permitandu-i ei sa-si continue amuzamentu. Acum Sebi radea, nu se putea opri. Cuplul de vizavi nu inceta sa ne surprinda. Baiatul isi ridica privirea, aruncara amandoi cornetele de inghetata,  o ridica in brate si se indreapta spre lac scapand-o in apa.

Oficial ma bufnise rasul. Mi se parea foarte funny. Ma uitam la fata cum incerca sa se ridice iar el nu o lasa. La un moment dat baiatul i-a intins mana iar ea l-a tras in apa. Sebi se uita la mine, avea o privire malefica. Cred ca cei doi reusisera sa ii dea idei. Devenise din nou serios.
-Diana!?
-Da?
-Suntem prieteni buni, nu?
-Da, sigur. De ce?
-Daca m-ai placea mi-ai spune, nu?
Simteam cum lumea mea se prabuseste. Stia! Dar cum? Era chiar asa evident? Fuck…ce era sa fac?
-Normal ca ti-as spune. Ce e cu intrebarile astea?
Imi ia mana intr-a lui. Se uita in ochii mei si imi spune ca i se intampla ceva in ultima vreme.
In capul meu strigam numele Domnului si ma chinuiam sa nu zambesc ca proasta, lucru aproape imposibil. In secunda 2 aveam un zambet tamp pe fata.
-Stii, chiar te plac. Abia mi-am facut curaj sa te sun azi. Nu stiam cum sa-ti spun..
Continuam sa zambesc. Nu ma puteam concentra. Se oprise, astepta un raspuns. Ce faceam? Ce trebuia sa spun? Ce se intampla cu mine?
-Sebi, eu…
Si ma saruta. Da, exact, un sarut perfect real de la el. Fluturii din stomacul meu o luau razna, nici naftalina nu ma ajuta sa scap de ei. Ce buze moi! Of! Mi-am pus palma pe fata lui mangaindu-i obrazul, nu voiam ca acel sarut sa se termine. Sebi chiar ma sarutase, pe mine. Poate ca fata mea nu era asa groaznica in seara asta.

Sarutul se terminase dar il simteam inca prezent. Ma tinea acum in brate si ascultam broscutele cum oracaie. Ignoram cuplul ce nu ne mai amuza sau distra in nici un fel. Inca ii simteam buzele reci pe ale mele si degetele ce se jucau cu buclele din parul meu. Inca era viu sarutul. Nu imi venea sa cred ca ma placea pe mine, ca din toate fetele ma alesese pe mine. Era seara perfecta.
-Vrei sa ne mai plimbam? Spune el incet. Sa fiu sincera, nu doream sa plec din bratele lui, voiam sa raman acolo vesnic.
– Da! Apoi poate mergem sa mancam ceva, sunt lihnita.
A fost de acord. Ne-am mai plimbat putin si am mers la o shaormerie, da, exact, shaormerie. A fost asa de buna multitudinea aia de carne, varza, cartofi si multe altele.
-Vrei sa te duc acasa?
Sebi se plictisise de mine? De ce voia sa ma duca acasa? Deja? Nu!!!!!
-Pai, cum vrei. Daca esti obosit, da!
-Nu sunt obosit, dar e tarziu, as vrea sa nu trebuiasca sa pleci de langa mine.
Nu i-am spus nimic. Ne urcam in masina. Ajungem destul de repede la mine in fata blocului. Ies din masina si un impuls puternic ma impinge sa il sarut. Dar nu o fac.
-Sebi?!
-Da?
-Vrei sa urci putin la mine?
-Credeam ca nu ma mai intrebi! Si rade.
Pe scari bineinteles ca sunt nevoita sa-mi ridic din nou rochita pentru a nu ma impedica. Ghici ce? M-am impiedicat..Pe Sebi il bufnise rasul asa ca am zambit si eu. Ce altceva puteam face? Ajungem la mine si ii spun sa se duca in  sufragerie si sa puna ceva muzica. Am fugit in bucatarie, am cautat o sticla de vin dar uitasem ca nu am tirbuson. Ma duc sfioasa la el si il intreb cum putem desface dracia aia fara tirbuson. Se chinuie in tot felul de moduri si pana la urma reuseste. Toarna in pahare. Era vin rosu, bun de altfel. Il intreb daca vrea sa punem un film.
-Sigur! Eu caut filmul tu faci floricele.
Era destul de vesel, amandoi stiam ce urma in seara asta. Si nu ne impotriveam deloc. Peste scurt timp floricelele erau gata si filmul incarcat.L-am rugat sa ma astepte putin sa ma schimb. Mi-am luat niste pantaloni scurti albi si o bluza roz vaporoasa,sutienul bineinteles ca lipsea.
-Vrei sa te schimbi si tu? Sunt sigura ca am niste pantaloni de ai tatalui meu pe aici.
-Da, cred ca e o idee buna.
Ne asezam in pat facandu-ne comozi. A dat drumul la film. Ma tinea in brate. Pana si rontaitul floricelelor mi se parea dragut la el. Si pantalonii scurti ai tatalui mei ii veneau bine. Cum putea sa fie cineva asa perfect? Eram indragostita, un sentiment de mult uitat.
In film incepusera scenele de dragoste. Oamenii aia se sarutau asa pasional. Ma imaginam pe mine si Sebi in acele ipostaze. Cred ca si el facea acelasi lucru. Ma dezlipeste de el. De ce facea asta? De ce nu ma mai tinea in brate? Mi-am dat seama ca  facuse asta pentru a ma putea saruta. Ooo, da!!! Sarutul ala revenise, mai aprins, mai plin de viata, mai viu! Simteam cum bluza mea se ridica si nu voiam sa ma impotrivesc. Filmul mergea singur. Deja ne cream propriile scene de dragoste.Ma saruta usor. Nu stiam ce ar trebuii sa fac cu mainele,asa ca incep sa ii ridic tricoul. Reusesc sa il dau jos. Imi zambeste si isi continua treaba. Parea destul de interesat de ceea ce facea pe cand eu eram speriata. Inca nu-mi venea sa cred ce mi se intampla. Nu stiu cum ajumsesem fara bluza, nu realizasem. Cand isi coborase buzele asa de jos? Stiam doar ca imi placea si as fi vrut sa nu se opreasca in veci. Il voiam. Imi era teama sa i-o spun dar cred ca isi daduse deja seama. Cum se intampase asta? Cand ramaseseram amandoi goi? Cand scapasem de toate inhibitiile? Cand si cum? Mii de intrebari dar nici un raspuns. Nici nu conta un raspuns.

Era asa de grijuliu, de tandru, de cald, de bun, de frumos, de minunat, de bine. Era el si asta ma bucura mai mult decat orice. A incetat brusc cu sarutarile. Corpul meu fusese alintat destul de mult de umezeala gurii lui. De ce imi venea sa-i spun ca tin la el? Poate ca il iubeam de mult dar atunci imi dadusem seama. Era perfect, noi eram perfecti. Corpurile ni se impleteau intr-o singura entitate perfecta.
Dimineata ne-am trezit unul in bratele celuilalt complet goi. Ne-am zambit reciproc, ne-am sarutat si am ramas pe loc, tot imbratisati, tot perfecti.

Publicat de pe WordPress pentru Android